English
Sfântul Sofronie Athonitul (+11 iulie 1993) este unul dintre cei mai iubiți părinți duhovnicești ai vremurilor noastre. În această înregistrare audio rară, el își amintește de un moment minunat când a întâlnit un pustnic pe malul mării. În această întâlnire i s-a descoperit puterea rugăciunii pentru întreaga lume.
Mănăstirea Essex, 28 Decembrie 1992
Sursă audio
Traducere în engleză adaptată după versiunea românească a Pr. Rafail Noica, Cuvântari Duhovnicești I (27).
Îmi amintesc de un moment minunat care mi s’a întipărit pentru totdeauna în conştiinţă. S’a petrecut chiar la începutul călugăriei mele, în 1925 sau 1926. Mergeam spre malul mării, şi am văzut acolo pe un bătrân cu un şirag lung de mătănii de trei sute de noduri. M’am apropiat de el cu teama caracteristică începătorilor şi în tăcere priveam cum se ruga. Iar el şedea pe un pietroi şi învârtea mătăniile. La sfârşit mi-am luat îndrăzneala să-i cer totuşi: „Părinte, roagă-te pentru mine.” I-am cerut-o fiindcă atunci când părăsisem Franţa, în 1925, mă stăpânea duhul „deznădejdii,” deşi într’o formă mai puţin greoaie decât acum. Şi aşa, zdrobit de acea deznădejde, i-am cerut: „Părinte, roagă-te pentru mine.” El se uită la mine şi zise: „Vezi tu mătăniile astea? Eu le zic pentru lumea întreagă. Mă rog pentru întreaga lume. Şi tu eşti acolo, în rugăciunea mea.” Este greu de explicat de ce, şi câtă vreme ne trebuie pentru o anume reacţie, totuşi nu am plecat după primul cuvânt. Şi după câtăva vreme, trăind în sine-mi deznădejdea acelor zile, iarăşi i-am zis: „Părinte, roagă-te pentru mine.” El îmi zice: „Eu ţi-am spus deja că pentru întreaga lume mă rog. Şi tu eşti aici, în rugăciunea mea.” După câteva clipe, din nou mi-am repetat cererea, pentru că adâncă era scârba mea, şi din nou, a treia oară, i-am zis sfios: „Părinte, roagă-te pentru mine.” El se uită la mine cu bunătate şi îmi zise: „Dar ţi-am spus că tu eşti aici” – arătând către mătănii. „Ce mai mult vrei? Tu eşti aici, în rugăciunea mea pentru întreaga lume.” M’am îndepărtat impresionat de starea duhului acelui bătrân. „Mă rog pentru lumea întreagă; tu eşti acolo, ca noi să nu ne „rupem” în bucăţele pentru amănunte.” De abia ajuns la Athos, şi întâlnind o asemenea formă de rugăciune, bineînţeles că eram impresionat. Mă tot gândeam: „Cum gândeşte acel Stareţ, rugându-se pentru întreaga lume – o gândeşte în vreme, în întindere, oare întreaga omenire de la Adam până în zilele noastre? Sau gândul lui era şi mai adânc, şi mai cuprinzător?”
În aceşti şaptezeci de ani de călugărie mi s’a dat să trăiesc foarte multe momente îngreuitoare, pentru că atunci când ne rugăm pentru cineva, rugăciunea ne duce în acea sferă duhovnicească în care trăieşte subiectul rugăciunii noastre. Iubiţii mei fraţi şi surori, tot mereu încerc să păstrez în conştiinţa voastră gândul că noi nu sântem nişte entităţi separate, rupte de ceilalţi. Nu! – Noi trăim în această lume unde totul este una, unde unul este legat de celălalt.
