Un profund poem scris de maica Zorica (Teodosia) Laţcu si interpretat de maicile Manastirii Diaconesti.

Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăţia Slavei Tale sfinte!

Pe toţi cei ce în veacuri au căzut luptând
Pentru biruinţa Crucii prea cinstite,
Cei ce în clipa morţii au avut în gând
Numele Treimii prea blagoslovite,
Şi pe toţi aceea care au râvnit
Slava şi cununa mai presus de minte,
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăţia Slavei Tale sfinte.
Pe toţi Mucenicii Neamului, Eroi,
Luptători cu spada sau cu rugi sfinţite,
Toţi cei ce se roagă astăzi pentru noi,
Şi ne scot în grabă tainic din ispite,
Şi pe toţi aceea care pentru neam,
Au trăit în temniţi, ca-n nişte morminte,
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăţia Slavei Tale sfinte.

Pe tot neamul nostru evlavios şi sfânt
Voievozi şi doamne, boieri, jupânese,
Toţi câţi dorm cu trupul în acest pământ
În hotarul ţării noastre prea alese,
Pe părinţii noştri şi pe fraţii dragi
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăţia Slavei Tale sfinte.

Şi pe toţi aceia care neştiuţi
Stinsu-s-au în vremea asprelor prigoane,
Cei ce încă astăzi zac necunoscuţi
Şi-n biserici nu au slujbe şi canoane,
Pe toţi sfinţii care numai Tu îi ştii
Şi al căror nume numai Tu-l ţii minte,
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăţia Slavei Tale sfinte.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.