Sfantul Porfirie – o minunata conversantie cu o privighetoare

Urmăriți aici o conversație minunată a Sfântului Porfirie Kavsokalivitul cu o privighetoare în pustia Muntelui Athos.

Sf. Porfirie:
Mica mea privighetoare, cine ţi-a spus că voi trece pe aici? Aici nu se apropie nimeni, este un loc nestrăbătut. Cât de frumos îţi împlineşti, fără răgaz, îndatorirea ta, rugăciunea ta către Dumnezeu! Câte îmi spui, privighetoarea mea, câte mă înveţi! Dumnezeul meu, sunt mişcat. Privighetoarea mea, cu cântecul tău îmi arăţi cum să-L laud pe Dumnezeu, îmi spui mii de lucruri, multe, foarte multe…
Am zis: „De ce? Avea lume în faţa ei? Ştia că sunt eu şi o auzeam? Cine o asculta? De ce a mers în locuri atât de ascunse? Dar celelalte privighetori din desiş, de pe maluri, care cântă ziua şi noaptea, seara şi dimineaţa, cine le ascultă pe toate? De ce fac asta? De ce merg în locuri aşa de ascunse? Scopul este închinarea, cântarea Ziditorului lor, slujirea lui Dumnezeu”. Aşa îmi ziceam.
Nu le păsa dacă le aude cineva, dar tânjeau după singurătate, după linişte, după pustie, după tăcere, ca să le audă – cine altul, dacă nu Făcătorul şi Ziditorul tuturor, Cel ce le-a dăruit viaţă, şi suflare, şi glas.

Acesta este un fragment din cartea ”Ne vorbește părintele Porfirie”, tradusă din greacă de Ierom. Teofan Munteanu