Pe mine mama mea m-a învăţat să rostesc rugăciunea lui Iisus. Atunci când noi, ca nişte copii ce eram, făceam vreo neorânduială şi era gata să se mânie, o auzeam spunând: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Când băga pâinea în cuptor, spunea: „în numele lui Hristos şi al Maicii Domnului”. Iar când frământa şi gătea, rostea mereu rugăciunea. în felul acesta se sfinţea şi ea, se sfinţeau şi pâinea şi mâncarea, se sfinţeau şi cei care le mâncau. Evlavia mamei are mare însemnătate. Dacă mama are smerenie, frică de Dumnezeu, toate lucrurile din casă merg bine. Cunosc mame tinere ale căror feţe strălucesc, deşi nu au fost ajutate de nicăieri. După copii îmi dau seama în ce stare duhovnicească se află mamele lor.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Vol. 4, Viața de familie