Pr. Emilianos Simonopetritul vorbeste despre isihasm ca modul in care ne putem apropia de Dumnezeu fara a fi nimiciti de focul dumnezeiesc.

Pr. Emilianos:

Astfel, Isihasmul este făclia, este lumina care ne călăuzește!
Și stim că acolo unde este lumina, acolo este Dumnezeu.
Nu putem sta înaintea lui Dumnezeu față către față!
Cine va soluționa problema? Cine va rezolva aceasta?
Trebuie să găsească Dumnezeu o altă modalitate. Și, în realitate, ce face? Aici… a răspuns Dumnezeu.
Iar soluția, a prevăzut-o și a predat-o până în zilele noastre: Isihasmul! Palamismul!
Însăși Biserica noastră, care a rânduit legăturile noastre cu Dumnezeu. Biserica noastră, care vrea să ne asigure pacea sufletului
Isihasmul, așadar, este calea care se deschide înaintea noastră. Pentru că am închis calea care duce înaintea lui Dumnezeu, am închis și calea care duce departe de Dumnezeu.
Isihasmul a devenit pecetea mântuirii noastre. A devenit asigurarea reușitei noastre.
A devenit mijlocul de a nu-L pierde pe Dumnezeu, ci de a-L avea și când se află înaintea noastră, și când nu se află.
A făcut ca Dumnezeu să trăiască cu noi astfel, încât să-L putem primi și să nu murim, să nu ne îngrozim.
Isihasmul, așadar, este calea îndumnezeirii noastre.
Dar de când începe Isihasmul? Nu cumva începe cu Sfântul Grigorie Palama? Sigur că nu!
Nu ați auzit ce i-a spus lui Cain, Dumnezeu?
„Liniștește-te” (isihason), i-a spus.
Numai în liniștea (isihia) inimii și a lumii înconjurătoare poți avea bucurie și pe Dumnezeu, poți avea comuniune cu Cerul.
Isihasmul, este o mișcare monahală, ascetică, după cum știm. Este o viață și o experiență a monahismului și a Bisericii noastre.
Isihasmul s-a dezvoltat, în special, în Sfântul Munte.
Și s-a cristalizat într-o formă definitivă, am spune, în secolul al XIV-lea, de către Sfântul Grigorie Palama.
A păstrat caracterul Bisericii noastre! A păstrat simțirea prezenței lui Dumnezeu.
A păstrat lucrarea mântuitoare a Sfintei Biserici.
Sfântul Grigorie n-a adus o învățătură nouă despre Isihasm, ci l-a preluat și ni l-a predat așa cum l-a primit, într-o formă desăvârșită, adăugând propria sa lume, propriile sale experiențe, propriile descoperiri dumnezeiești.
Astfel, Isihasmul este făclia, este lumina care ne călăuzește!
Și stim că acolo unde este lumina, acolo este Dumnezeu.
Nu-L vedem pe Dumnezeu, dar știm că acolo este Dumnezeu, și pășim nezdruncinat, sigur, și cu credință!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here