Acasă Teologie si Spiritualitate SĂ FOLOSIM TIMPUL CU ÎNȚELEPCIUNE! (Episcopul Paul, răpit în Siria) – MESAJ...

SĂ FOLOSIM TIMPUL CU ÎNȚELEPCIUNE! (Episcopul Paul, răpit în Siria) – MESAJ DE ANUL NOU

Un mesaj de Anul Nou al Înaltpreasfințitului Pavel (Yazigi) de Aleppo, episcopul martir care a fost răpit în Siria în 2013. De atunci nimeni nu a mai auzit nimic despre el. „Să facem din anul care vine un timp al experienței lui Dumnezeu, al clipelor cu Dumnezeu.”

Mitropolitul Paul de Aleppo:
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Există două dimensiuni prin care oamenii își realizează viața.
Prima dimensiune este locul în care ne aflăm, unde ne aflăm și ceea ce se găsește în jurul nostru, împrejurimile…
Și pentru aceste împrejurimi, Biserica ne sfătuiește să postim, de exemplu, prin feciorie, să le împlinim pe toate din jurul nostru cu feciorie și curăție, nu cu egoism și consumerism.

A doua dimensiune este timpul. Biserica ne sfătuiește să ne ocupăm de aceasta rugându-ne: postul – în cazul celor din jurul nostru (spațiul) și rugăciunea – în cazul istoriei (timpul).
Timpul este de două feluri: timpul universal natural, noaptea, ziua și orele… și nu are nicio semnificație spirituală, este la fel pentru toată lumea.
Dar există un timp personal, o istorie personală. Ca să explicăm mai bine, este vorba de o cronică, nu doar de o istorie. Să consemnăm – în fiecare moment – ceea ce ne noi vrem în istorie, să consemnăm ceea ce noi vrem în istoria noastră.

Astfel, Biserica ne sfătuiește să ne rugăm. Rugăciunea nu este numai atunci când participăm la Liturghie, sau acasă timp de 15 minute sau când ne rugăm înainte de mese sau înainte de a merge la culcare… Aceasta este o explicație limitată a rugăciunii.
Rugăciunea – așa cum spune Sfântul Ioan Scărarul – este intimitate cu Dumnezeu. Această comuniune cu Dumnezeu este istoria sfântă sau sfânta cronică a istoriei.
Istoria și timpul sunt lipsite de sens prin ele însele. Sensul se regăsește în cantitatea de experiențe, în experiențele trăite cu Dumnezeu, în viață, în acest timp și în această istorie.

Apostolul Pavel ne avertizează, spune el: „zilele rele sunt” (Efeseni 5,16). Nu sunt rele pentru că sunt „rele în sine”, ci pentru că ne pot înșela, deci ajungem să trăim cu lucruri și cu oameni, dar nu cu Dumnezeu. Ne amăgesc făcând să treacă istoria pe lângă noi fără nicio consemnare a experiențelor cu Dumnezeu.
Dacă ne examinăm viețile, ceea ce ar trebui să facem, vom vedea câte momente sunt irosite degeaba, cu lucruri și cu oameni, fără a putea consemna nimic legat de Dumnezeu.

Dragii mei… Să facem din anul care vine un timp al experienței lui Dumnezeu, al clipelor cu Dumnezeu.
Aceste experiențe și această comuniune cu Dumnezeu se numește „rugăciune”.
Când citim Sfânta Scriptură,
când zicem Tatăl Nostru,
când îi slujim pe cei săraci,
când ne educăm copiii,
atâta timp cât îl punem pe Dumnezeu înaintea noastră, acestea devin experiențe ale lui Dumnezeu, deci sunt o rugăciune.

Cu postul sfințim cele din jurul nostru, iar cu rugăciunea (în sensul ei general) sfințim istoria și timpul.

Timpul nu trebuie pierdut! Timpul este un element de sfințire și fiecare clipă a vieții noastre este pentru Hristos-Domnul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here