O poezie profunda pentru trecerea dintre ani…

Un lung tren ne pare viața

Un lung tren ne pare viaţa,
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte
Unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut…
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc,
Şi în ciuda noastră parcă
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare
Înainte tot privim
Să ajungem mai degrabă
La la vreo țintă ce-o dorim.
Ne trec zilele şi anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă,
Câţi în drum n-am întâlnit!
Iar câte-un bătran coboară
Trist şi frânt şi istovit…
~ ~ ~
Vine odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi;
Ce n-am da atunci, o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n Gara Veşniciei:
Am trăit şi n-am ştiut!…
Credits:
http://lyricstranslate.com/en/un-lung-tren-ne-pare-via%C8%9B-life-seems-long-train.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here