Acasă Orthodox Icons Explained Icoana Nasterii Domnului explicata

Icoana Nasterii Domnului explicata

În acest episod special, pr. Ioan ne oferă o perspectivă minunată asupra icoanei ortodoxe a Nașterii Domnului Hristos. Care sunt cele mai vechi reprezentări? Ce semnifică ieslea, peștera, magii sau păstorii? Cât de bogată în semnificație este icoana Nașterii Domnului!
Pr. Ioan Bizău este conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, România, unde predă teologie liturgică și arta icoanei.
Locatie: Muzeul Mitropoliei Clujului
Imagine: Darius Echim

Pr. Ioan Bizau:

Evenimentele care dau conținut istoriei mântuirii sunt ilustrate vizual în icoanele praznicelor respective. Așa se întâmplă și la praznicul Nașterii Domnului, adică evenimentul pe care creștinătatea îl prăznuiește la data de 25 decembrie. Cele mai vechi reprezentări ale evenimentului pe care îl prăznuim la Crăciun apar în arta paleo-creștină, asta însemnează prima jumătate, a doua jumătate a secolului al 4-lea. Avem și în fața noastră două imagini, foarte vechi, este vorba despre imagini de pe sarcofage paleo-creștine, sarcofage creștine vechi. Cel de sus este cândva între anii 320-325, cel de jos, în jurul lui 320, din zona romană. 

Sesizăm în cele două imagini faptul că evenimentul pe care îl prăznuim la 25 decembrie este înfățișat cât se poate de simplu. Iată, sus este ușor de sesizat, Pruncul dumnezeiesc este înfășat, așa cum le indică îngerii păstorilor: „Mergeți și veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle.” [Lc 2, 12] Ieslea are forma unui altar creștin, de aici sesizăm că artistul din epoca respectivă avea cunoaștere despre dimensiunea sacramentală a trupului lui Hristos. Ne zice Dânsul: „Eu sunt Pâinea cea vie care s-a coborât din cer.” [In 6, 51] – Pâinea pe care o punem pe altar. În vecinătatea imediată este un păstor, îl sesizăm după faptul că are o ținută specifică și se sprijină în toiagul său. 

Întotdeauna în imaginile din această perioadă, în spatele Pruncului dumnezeiesc culcat în iesle, înfășat întotdeauna, apar cele două animale pe care le regăsim în colindele noastre, boul și asinul. Nu sunt amintite în Evanghelie, însă ele apar de la început în iconografia creștină, dar apar și în cântările Praznicului Nașterii Domnului. Ele reiau, de fapt, o imagine de la Profetul Isaia, chiar de la începutul cărții sale, în care, Dumnezeu, prin glasul lui Isaia, spune că „Iată, asinul își cunoaște ieslea domnului său, și boul de asemenea, însă Israil nu Mă înțelege pe Mine, nu Mă pricepe.” [Isaia 1, 3]

Sfântul Grigorie de Nyssa, a trăit în această perioadă aproape când au fost alcătuite aceste imagini pe sarcofagele creștine. Sf. Grigorie de Nyssa aplică imaginea celor două animale, boul și asinul, care stau în vecinătatea imediată a pruncului nou născut, aplică această imagine la cele două stări ale omenirii de dinainte de Întruparea lui Hristos. Este vorba despre poporul Israel care era legat de lege, legea lui Moise, așa cum boul este legat de ieslea stăpânului său, și, de asemenea, este vorba despre lumea păgână, neamurile politeiste, care erau libere în raport cu legea lui Moise însă și ele purtau jugul idolatriei. Este foarte frumoasă și profundă și în același timp luminoasă această interpretare pe care ne-o dă Sf. Grigorie de Nyssa.

 Am pus aici o imagine de pe la 1130, imagine dintr-o biserică romanică din Germania în vecinătatea cu Elveția. Am văzut-o cu ochii mei, este pe un tavan casetat, un tavan de biserică romanică. Suntem așadar în secolul 12. Aici Îl vedem pe Pruncul dumnezeiesc, așezat, ieslea are forma unui altar creștin, al unui sarcofag, în același timp, iar în spate le vedem pe cele două vietăți, boul și asinul, care îi reprezintă pe israeliți și pe păgâni. Iar în colțul de sus vedem reprezentarea cerului, acele cercuri concentrice care merg de la roșu cărămiziu până la albastru. Sigur, pe parcurs, artiștii creștini au reflectat la taina Întrupării lui Hristos și au alcătuit o imagine mai complexă. Aceasta s-a petrecut pe parcursul a mai multor veacuri, așa cum s-a petrecut și s-a aprofundat gândirea creștină și teologia creștină referitoare la întruparea Fiului veșnic al lui Dumnezeu, adică înomenirea Logos-ului preexistent.

Imaginea pe care o avem aici și care aparține Muzeului Eparhiei noastre vine dintr-un sat din vecinătate, satul Osoi… Este o icoană din a doua jumătate a secolului al 17-lea, este o imagine populară, o icoană populară de  aici din Transilvania, dar ne ajută să înțelegem, să deslușim, să contemplăm taina Întrupării lui Hristos așa cum este ilustrată ea în arta creștină. Când avem o icoană completă, adică făcută de către un iconar învățat, care cunoaște bine învățătura de credință a Bisericii, care ia parte la viața sacramentală a Bisericii, o astfel de icoană este cea care ne pune în față taina Întrupării lui Hristos. 

Ni se pare că ilustrează prima strofă a celebrului condac al Nașterii Domnului pe care îl auzim în ziua de Crăciun. Acest condac, o formulă deopotrivă poetică și muzicală, a fost alcătuit de către Roman Melodul, care a trăit în prima jumătate a secolului al 6-lea. Și se spune în prima strofă: „Fecioara astăzi, pe cel mai presus de ființă naște.” Iată prima strofă sau prima afirmație a primei strofe. De aceea, în centrul icoanei o vom vedea pe Preacurata în peșteră stând în fața Pruncul nou născut. Întotdeauna înfășat, așezat în iesle. În spatele ieslei, fiind prezenți, cum am spus, boul și asinul. 

Cel de-al doilea vers al primei strofe a condacului. Am zis prima: „Fecioara astăzi, pe cel mai presus de ființă naște.” Apoi, „Și pământul peştera Celui neapropiat aduce.” Se vede peștera, acolo e cel mai potrivit. Aici avem o imagine foarte frumoasă, una dintre cele mai frumoase imagini din cuprinsul geografiei românești, „Nașterea Domnului” de la Sucevița. Se vede, peștera este zugrăvită în culori întunecate pentru a reprezenta întunericul și umbra morții [Lc 1, 79] în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu pentru a mântui lumea de osânda păcatului, a morții veșnice, a infernului.

Și aici iarăși avem o aplicare pe care o fac Părinții noștri întru credință, dar și textele liturgice, în cântările Crăciunului. Adică, Pruncul nou-născut, Fiul veșnic al Părintelui Ceresc, Înomenit la plinirea vremii [Gal  4, 4] pentru noi și pentru a noastră mântuire, este Cel care se va jertfi pentru lume, iar trupul Său va fi așezat în peștera mormântului din grădina Ghetsimani. Avem cele două stări, cele două secvențe ale vieții pământești pe care și-o asumă Fiul veșnic al Părintelui Ceresc. Aceasta este o foarte bună aplicare, atât în iconografia, în imaginile creștine ale Crăciunului, dar și în cântările Praznicului.

Avem apoi cealaltă afirmație, „Magii împreună cu steaua călătoresc.” Am aici o imagine a unei icoane puțin mai târzie decât cea pe care o are muzeul nostru, se află în patrimoniul muzeului național de artă de aici din Cluj. Este o icoană frumoasă, o icoană, tot așa, țărănească, și îi vedem pe cei trei magi care merg călare, îndreptându-se spre ținta pentru care au plecat din regiunea lor, din ținuturile lor, adică dintr-o lume care îl aștepta și îl căuta pe Mântuitorul. 

Avem, de asemenea, afirmația despre prezența păstorilor. Am zis, pe păstori îi găsim de la bun început, în cele mai vechi imagini, îl găsim pe unul sau mai mulți păstori, dar întotdeauna păstorii sunt prezenți. Și ei, potrivit aceluiași imn alcătuit de către Roman Melodul, cum spuneam, în a doua jumătate a secolului al 6-lea, ei, păstorii, slăvesc, adică laudă pe Dumnezeu, laudă taina, miracolul care s-a petrecut în fața lor, în prezența lor, iar această laudă o fac în părtășie cu îngerii. 

Uneori în icoanele zugrăvite de artiști serioși, buni, care au și talent dar și bună pătrundere a învățăturii de credință, unul dintre îngeri este mai mare, este îngerul Domnului, pe care îl găsim în textele străvechi, chiar și în profeții, iar acel înger este orientat cu fața înspre păstori, uneori chiar stă de vorbă, comunică cu unul dintre păstori. Aici avem învățătura de credință potrivit căreia, la nașterea Domnului, cerul comunică cu pământul, îngerii comunică cu oamenii, se înfrățesc, pentru a-L lăuda pe Cel care s-a născut pentru noi și pentru a noastră mântuire. 

Iată, așadar, cele trei scene sau secvențe ale icoanei Nașterii Domnului (desigur, este vorba despre icoanele zugrăvite, cum am spus, de artiști buni, care cunosc bine învățătura de credință a Bisericii). În partea de sus a icoanei, este vorba despre Fecioara cu Pruncul, a doua – magii cu steaua, a treia – păstorii cu îngerii. Acestea sunt cele trei scene juxtapuse care alcătuiesc partea de sus a icoanei. În partea de jos avem alte două scene. Una, în general, în această zonă, ni-l reprezintă pe dreptul Iosif stând singur, îngândurat. Textele, cântările de la praznicul Crăciunului nu-l amintesc. Sunt amintite peștera, steaua, păstorii, cântarea păstorilor, îngerii, Fecioara, bineînțeles, Pruncul, bineînțeles, dar Iosif nu este amintit. 

Noi trebuie să ținem seama de faptul că această imagine, icoana Crăciunului, icoana Nașterii Domnului a fost alcătuită ca schemă artistică într-o vreme în care dumnezeirea lui Hristos era contestată de către eretici. Și atunci, artiștii creștini, când au alcătuit această icoană, când l-au așezat pe dreptul Iosif acolo, neprivind către prunc, au vrut să afirme și pe calea imaginii, faptul că Iosif nu este tatăl natural al Pruncului. Este foarte important lucrul acesta și face parte din elementele importante ale teologiei, ale învățăturii noastre de credință cu privire la Întruparea Fiului veșnic al Părintelui Ceresc. 

În partea aceasta avem o altă scenă, adăugată mai târziu, spălarea Pruncului, pentru a se afirma deopotrivă și omenitatea Lui. Știm că în anumite perioade ale istoriei creștine au existat eretici care contestau omenitatea lui Hristos, adică ei ziceau că El a avut un trup părelnic, un trup aparent. Și tocmai de aceea artistul creștin a zugrăvit scena spălării Pruncului pentru a arăta omenitatea Lui deplină, în sensul că El întrupându-se, a devenit om asemenea nouă. Și ca orice copil, după naștere, are nevoie să fie spălat, să fie purificat, să i se facă igiena preliminară. Am luat aici o imagine, o secvență din vechile noastre fresce în care se vede foarte bine că vasul în care este spălat pruncul are forma unei cristelnițe. Una dintre femeile care o ajută pe lăuză îl ține pe Pruncul dumnezeiesc în brațe și El însuși binecuvintează apa și ea cu mâna stângă probează apa, așa cum fac femeile dintotdeauna, probează dacă este suficient de potrivită pentru delicatețea deosebită a noului născut. Iar o femeie mai tânără, în general îmbrăcată în roșu cărămiziu, se vede cum toarnă apa în vasul de spălare, care, am zis, are forma unei cristelnițe.

Iată, așadar, câteva dintre elementele care compun, care alcătuiesc, una dintre cele mai bogate icoane de praznic, atât din punct de vedere artistic, cu o schemă largă, complexă, care s-a cristalizat în decurs de multe veacuri, începând de la cele mai simple forme de expresie. După cum ziceam, în prima jumătate a secolului al 4-lea, o găsim pe sarcofagele creștine sau în catacombele creștine din această perioadă, și ajungând pe urmă, mergând de-a lungul veacurilor, până către secolul 7-8, unde se întrerupe această geneză și această devenire a schemei artistice a icoanei, odată cu iconoclasmul, vreme de o sută și ceva de ani. După aceea se reia pentru a fi cristalizată, înnobilată, înfrumusețată, aprofundată, în țările ortodoxe din zona aceasta de care ținem și noi. 

Tocmai de aceea, ne bucurăm să avem în față și o icoană ce face parte din patrimoniul de memorie și de credință și de lumină al moșilor și strămoșilor noștri. O icoană de sat, o icoană țărănească, în care vedem zugrăvită, pusă în expresie vizuală taina pe care comunitățile creștine o contemplau și meditau la ea în timpul sărbătorilor Nașterii Domnului.

Cuprins:
0:00 🎵 „Catavasiile Nașterii”, de Corul bizantin grec MAKRIS
1:09 Cele mai vechi reprezentări
3:20 Boul și măgarul
5:13 🎵 Colindă românescă interpretată de maicile Mănăstirii Durau, România
6:00 Ieslea – altarul creștin
8:11 Condacul Nașterii
9:25 Peștera
9:59 Mormântul
11:00 🎵Vecernie (Arhidiacon Claudiu Grama), Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca
11:20 Magii
12:10 Păstorii
13:48 Cele trei registre ale icoanei Nașterii Domnului
14:42 Iosif
16:10 🎵 Colindă interpretată de călugării Mănăstirii Sf. Dimitrie, Sighișoara, România
16:52 Spălarea Pruncului
20:41 Mulțumiri
20: 46🎵 „Catavasiile Nașterii”, de pr. Maxim Vatopedinul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here